Vasile Conta nr. 16
Sector 2, Bucureşti
Luni – Vineri : 08:00 – 16:00
office@federatiadeciclism.ro
+40 31 333 3650
Suna-ne!

Serghei Țvetcov – traseul unui campion, de la breakdance, la ciclismul de performanță

Serghei Țvetcov – traseul unui campion, de la breakdance, la ciclismul de performanță

Ce moment mai bun pentru un interviu cu Serghei Țvetcov, decât acum, după Turul Ținutului Secuiesc, unde a obținut locul doi în clasamentul general, dar și poziția de cel mai bun român din competiție? Rezultatul de aici nu a venit pe neașteptate. Obținuse deja de mai multe ori tricoul roșu din Turul Ciclist al Sibiului și tricoul galben în Turul Ținutului Secuiesc, dar și locul 1 în semi-etapa 3A, toate – meritate, pentru că Serghei nu a întrerupt nicio zi pregătirea, în ciuda perioadei de lockdown impusă de pandemie. E de mulți ani în lumea ciclismului și, după cum veți citi, are de gând să mai rămână. Un interviu cu el este o mare realizare. Nu pentru că nu ar fi dispus să acorde interviuri, ci pentru că viața lui se desfășoară între antrenamente, competiții și muncă, dar și pentru că este stabilit de ani buni în Statele Unite. Pandemia de coronavirus i-a dat cumva planurile peste cap, ca tuturor, de altfel, dar l-a adus în România, pentru cursele la care a dorit neapărat să participe. Între Turul Sibiului și Turul Ținutului Secuiesc, am găsit un moment prielnic pentru a sta de vorbă cu el și ne bucurăm să vă oferim ocazia de a-l cunoaște un pic mai bine.

– Îți mulțumim pentru că ai acceptat să stăm de vorbă, Serghei! Povestește-ne despre istoria ta în ciclism, pentru început!

În ciclism sunt de la 14 ani. Înainte de asta, am făcut multe sporturi: am început cu arte marțiale, la 7 ani, apoi am fost la înot și după înot am făcut câțiva ani breakdance.

– Breakdance?!?

Da, chiar la nivel profesionist, adică am fost și la competiții de dans. Apoi, la 14 ani, am mers la o școală de ciclism. Fiind din Republica Moldova, acolo existau multe astfel de școli. Eram vreo 30 de copii, cam de aceeași vârstă cu mine, toți foarte interesați. Am început ciclismul iarna, iar iarna faci mai mult pregătire fizică. Practic, două-trei luni am făcut numai alergare – 5 -10 km de alergare zilnică prin păduri, exerciții fizice, apoi a început sezonul. La început, am mers mai mult pentru amuzament. Dar băieții mai mari fuseseră deja plecați afară din țară, în Franța, în Italia… Și încet-încet a apărut visul să fac și eu asta, să am o activitate care să îmi placă. La un moment dat, am ajuns în echipa națională și am început să alerg în cursele din Ucraina, Rusia… Îmi plăcea foarte mult, era ceva nou, îmi plăcea atmosfera de concurs, iar după câțiva ani, am început chiar să câștig ceva bani.

– Deci s-a dublat motivația…

Da, și a devenit chiar un fel de lucru, de serviciu. În 2008, am semnat un contract cu o echipă din România, din Câmpulung Muscel – Olimpic Autoconstruct – care era prima echipă continentală din România. Acolo eram câțiva moldoveni, aveam și salariu, acolo am avut primele rezultate: am câștigat Dragonul Roșu, o cursă de circuit, apoi Turul Dobrogei, în Constanța. În anul 2009, am semnat cu o altă echipă, din Medgidia – Delma 2009 – unde am alergat un an, am venit pe locul 4 în Turul României, în clasamentul general, pe locul 3, parcă, pe Transfăgărășan, chiar am avut rezultate bune, deși aveam doar vreo 18-19 ani atunci. După aceea, am semnat cu Tușnad, echipa domnului Novak, unde am stat vreo jumătate de an, pentru că a apărut ocazia de a pleca în America.

– Greu de refuzat!…

Nu, inițial, chiar am vrut să refuz. Am vorbit cu o altă echipă, din Grecia, destul de mare – SP Tableware – ar fi fost o șansă pentru mine, la acel moment, să cresc profesional. Era foarte fain, însă am câștigat Green Card-ul și am fost pus în fața unei alegeri: rămân aici sau plec? Aveam nevoie de mulți bani pentru avion, ca să plec în America, trebuia să îmi fac acte, nu aveam prieteni sau cunoscuți în America, era destul de greu… Până la urmă, am aflat că fratele unui coleg mai tânăr decât mine era în America din 1996, de la Jocurile Olimpice de la Atlanta (era și el fost ciclist), iar el m-a încurajat să merg acolo, să îmi fac actele și să plec după aceea înapoi în țară, dacă așa voi hotărî. Am băgat bicicleta în husă, am luat vreo două genți de echipament, am cumpărat biletul cu ajutorul părinților și am plecat.

– În ce an ai plecat?

În august 2010. Până atunci, fusesem cu Tușnadul. Am participat la Tour of Szeklerland, parcă, sau altă cursă, nu-mi amintesc acum exact, apoi am plecat. În America am început să muncesc într-un magazin, să fac ceva bani, și în același timp m-am antrenat. Nu am reușit să mă mai întorc acasă, era prea scump biletul, așa că mi-am spus: „Bine, încerc aici, în America!” Mi-am găsit o echipă, care alerga numai Criterium, un tip de cursă foarte popular acolo, în care ai un circuit mic, nu mai lung de 1 km, cu multe curbe și cu un sprint la final. La start se înscriu cam 120 de oameni. E mai mult pentru sprinteri genul acesta de cursă, dar sunt premii foarte mari. Prima mea echipă din America era foarte bună la Criterium și m-a luat să mă dezvolt ca ciclist și să ajut echipa, fiindcă eram bun la contratimp, ceea ce era un skill foarte bun pentru a ajuta echipa în curse, în evadări. Nu aveam salariu, dar câștigam din  premii.

– În paralel cu asta, lucrai?

Da, o vreme am lucrat. Apoi, când a fost vârful sezonului, vara, am plecat, dar fiindcă fuseseră foarte mulțumiți de mine, mi-au spus că pot să revin oricând, fără nicio problemă, că îmi păstrează postul. Lucrasem într-un magazin mare, un hipermarket. În vara aceea am câștigat o cursă mare – Omnium – unde cel mai bine plasat ca poziție câștiga puncte, cam ca la pistă. Am câștigat contratimpul, am venit pe locul 2 la fond și au fost vreo cinci zile de Criterium. Însă la contratimp și fond, punctele sunt duble, așa că am câștigat cursa, am câștigat tricoul galben, apoi am început să îmi caut o altă echipă, mai mare, continentală. Și am găsit o echipă bună, cu care am semnat și unde aveam deja salariu, și am început să alerg mai mult la fond, deci la curse mari din America. În primul an, am alergat îm Turul Colorado, Turul Californiei…

– Da, deja alt nivel!

Da, deja ciclism profesionist. Am alergat la curse mari și am descoperit nu neapărat că am talent, dar că pot avea rezultate bune. La finalul anului acela, mi se dublase deja contractul, dar din păcate au închis echipa, din cauza unor probleme cu sponsorii, așa că anul următor l-am început cu o altă echipă – Jelly Belly Cycling – unde am stat aproape cinci ani. Am avut rezultate bune și cu ei, apoi am semnat și alergat doi ani pentru o echipă în Italia, unde am alergat și în Turul Italiei.

– Când era asta?

În 2015. Eu și Eduard Grosu am fost atunci în Turul Italiei. El cu Nippo și eu cu Androni. După doi ani în Italia, m-am întors în America, la Jelly Belly.

– Tot la ei?

Da, sunt o echipă mare și cea mai veche, dacă pot să spun așa. Apoi am semnat cu UnitedHealthcare, care e o echipă mare, deja un fel de divizia a doua, adică procontinentală, unde am stat un an, dar, din păcate, și ei au închis, apoi, anul trecut am fost la Floyd’s Pro Cycling, echipa continentală a lui Floyd Landis, care a băgat toți banii câștigați din procesul cu Lance Armstrong într-o echipă din Canada. El a fost practic unul dintre sponsorii principali.  

– Acum ești la Team Sapura Cycling.

Da, anul acesta alerg pentru o echipă din Malaezia, din Kuala Lumpur, care este prima echipă din Asia Tour, în ranking, sezonul începuse foarte bine, dar, din păcate, a venit pandemia și totul s-a oprit.

– Ce planuri ai? Ai vrea să rămâi în America? Te-ai obișnuit cu stilul de acolo? Te-ai întoarce mai aproape  de țară?

Da, m-am obișnuit și îmi place America. Ca peste tot, sunt și acolo lucruri pozitive și negative, cred că mai mult pozitive, decât negative. Dar, sincer, mie îmi place Europa foarte mult. Aș vrea să mai fac ciclism aici. Am deja 32 de ani și aș vrea să mai alerg aici cinci-șase ani, dacă ar exista posibilitatea asta. Anul acesta, trebuia să alerg cu echipa din Asia. Am fost deja cu ea și în Noua Zeelandă, și în Australia, e o experiență diferită, iar orice experiență și e un câștig: văd locuri noi, cunosc alți oameni.

– Ce ne spui despre Turul Ciclist al Sibiului, la care ai participat de curând? Care sunt impresiile tale?

Mie mi se pare că, în această pandemie, toți am fost dornici de curse, le-am dus dorul și le mulțumesc celor de la Turul Ciclist al Sibiului că l-au organizat atât de bine. Pe Social Media, a fost în top, mai ales că a fost primul eveniment după reluarea calendarului UCI. Au venit și două echipe de World Tour, și echipe pro-continentale. Din păcate pentru mine, prima zi, când e etapa-regină, e foarte greu. Așa e organismul meu, am nevoie de o etapă intermediară, ca să fie ok. Chiar nu am o experiență prea bună în cursele în care am ori un contratimp la început, ori o cățărare la final. Așa e corpul și, din păcate, pe Transfăgărășan a existat o altă tactică, când băieții au tras foarte tare încă din primii kilometri de cățărare, iar eu nu sunt cățărător. Pot să merg dacă e un tempo bun și cățărarea nu e chiar la început, pentru că sunt mai “diesel”, așa, ca stil. Pe Transfăgărășan am venit de vreo trei-patru ori pe locul 3, până acum. Din păcate, anul acesta n-am avut noroc cu prima etapă la Sibiu, dar eu am avut oricum focus pe contratimp. Ne-am și pregătit foarte bine pentru asta, am făcut preparare foarte bună, pentru că noi am venit cu echipa națională în cantonament la Sibiu cu zece zile înainte. Am încercat două biciclete: de contratimp și de șosea, ca să o aleg pe cea cu care pot să scot cel mai bun timp în contratimp și am ales bicicleta de contratimp.

– Ai avut și un mare ghinion: problema dentară.

Da, după Bâlea Lac, am simțit că ceva nu e în regulă cu dantura, iar după etapa a doua am avut dureri foarte mari. Am mers imediat la urgență prima dată. Medicii au intervenit, dar nu au putut face mare lucru, iar după câteva ore, când se făcuse deja ora 2 dimineața, mi-am zis că plec înapoi și mai bine scot dintele, fiindcă nu mai rezistam. Am plecat din nou la stomatolog, medicul a venit de urgență la cabinet și mi-a spus că îmi poate face extracția, dar nu am voie să fac efort 24 de ore după aceea.

– Și ai renunțat…

Da, pentru că aveam contratimpul a doua zi. Am renunțat, m-am întors în cameră și am încercat să dorm, dar nu am reușit să dorm nici măcar zece minute. A doua zi, nu am scos timpul pe care îl speram, dar am ieșit totuși pe locul 6. Eu îmi calculasem un timp care m-ar fi plasat în top 3, fiindcă acum, cu powermeter-ul, poți calcula destul de ușor timpul, în funcție de antrenamente, intervale… Dar asta a fost, am venit unde am venit, iar etapa a treia a fost grea pentru mine, eram deja praf. Am venit până la finish, dar… Apoi am ajuns din nou la stomatolog, fiindcă aveam în plan să plecăm în Bulgaria, în câteva ore, chiar a doua zi după terminarea Turului Sibiului. Dar aveam o inflamație foarte mare și am spus că nu pot merge. Au renunțat toți, mai ales că și Daniel Crista căzuse și rupsese ghidonul bicicletei, au fost mai multe probleme într-o perioadă foarte scurtă, așa că am renunțat.

– Ai făcut o pauză de refacere.

Da, iar după câteva zile am reluat pregătirea, pentru Cycling Tour of Szeklerland. Aceasta este a doua mea competiție în țară.

– Si după ea?

După, sper să prind și Naționalele, apoi Turul României. Și după Turul României voi vedea ce voi face. Fie mă întorc în America, fie mai stau și îmi aștept echipa, care e blocată în Kuala Lumpur până pe 31 august. Din păcate, nu știm exact ce va fi nici după acea dată.

– Cum te-ai descrie, într-un cuvânt?

– Autocritic.

– Ce planuri de viitor ai în ciclism?

Aș vrea să semnez un nou contract la anul, dar să sperăm că vor fi curse. Asta e principala condiție: să fie curse.

– Dar te-ai vedea făcând un alt sport?

Poate triatlon, având în vedere că am făcut și alergare, și înot în copilărie.

– Care ar fi rezultatul care ți-a adus cea mai mare satisfacție?

Orice victorie vine cu momente de satisfacție, dar cel mai mulțumit am fost că am reușit să termin Turul Italiei, în 2015, pentru că au existat momente când credeam că nu voi reuși să ajung la final. 

– Ai și alte pasiuni, dincolo de sport?

Da, aș putea spune că sunt pasionat de nutriție, de diete. Chiar lucrez cu diferiți tineri în America. Și pentru mine e bine, pentru că sunt sportiv și mă ajută, dar e o activitate suplimentară, care îmi place.

– Îți mulțumim, Serghei, pentru bunăvoința cu care ai răspuns și pentru timpul acordat! Îți dorim mult succes în tot ce vei realiza mai departe, în ciclism, dar și în afara lui!

Iar acum, în afara interviului, putem să îl și felicităm pentru rezultatul foarte bun obținut în Turul Ținutului Secuiesc și să îi urăm multă baftă la Campionatele Naționale din această săptămână și în Turul României, de luna viitoare. Serghei Țvetcov mai are încă multe de spus în ciclism.

Credit foto: Sportfoto Press, Focus Photos Agency, arhivă pagină personală de Facebook a lui Serghei Țvetcov

Written by: Irina Comeaga

Leave a Reply