Vasile Conta nr. 16
Sector 2, Bucureşti
Luni – Vineri : 08:00 – 16:00
office@federatiadeciclism.ro
+40 31 333 3650
Suna-ne!

Lucian Logigan: “Fiecare zi reprezintă o provocare”

Lucian Logigan: “Fiecare zi reprezintă o provocare”

Lucian Logigan este unul dintre cicliștii de marcă ai MTB-ului. Licențiat în cadrul echipei CSU Scott ProCycling, a început să concureze în primăvara anului 1999, pe când avea doar 12 ani, prima competiție fiind una de mountain bike cross-country. În anii următori, s-au adăugat paticipări în competiții de ciclocross și de șosea.

A devenit pentru prima oară Campion Național de juniori la mountain bike cross-country olimpic în 2002 și Campion Național de juniori la ciclocross în 2003. Are în palmares 3 titluri de Campion Balcanic și 25 titluri de Campion Național la diferite discipline cicliste și categorii de vârstă.

Este un component de bază al lotului național de mountain bike începând cu anul 2006 și component al lotului olimpic de mountain bike în campania de calificare pentru J.O. Tokyo. În prezent are 196 de puncte în clasamentul internațional UCI ocupând locul 234 (al 3-lea sportiv român).

Toate aceste informații le puteți găsi și pe net, la o simplă căutare a numelui său. Însă am vrut să îl cunoașteți mai bine pe Lucian, așa că l-am rugat să ne răspundă la câteva întrebări și am descoperit, după cum veți vedea mai jos, un om cald, cu umor, care poate inspira și altora pasiunea pe care o are pentru ciclism, pe care îl vede într-un fel aparte. 

– Bună, Lucian, și mulțumim pentru timpul pe care ni-l acorzi! Timpul e prețios, mai ales pentru un sportiv de nivelul tău. Ca să vorbim tot în termeni legați de timp, știm că ai început să concurezi la 12 ani. Cum ai ajuns, însă, la practicarea ciclismului și de la ce vârstă faci asta?

– Da, așa este! Am început concursurile la 12 ani, iar pe atunci eram printre cei mai mici concurenți, spre deosebire de prezent, când sunt atâtea categorii de copii, începând de la vârsta de 5 ani în sus. Am ajuns să concurez pentru prima oară la un concurs în orașul meu natal, Târgu Mureș, care pe vremea aceea era unul din punctele-cheie al mountain bike-ului în România, exista deja o echipă de mountain bike afiliată la FRC, câteva concursuri de mtb locale și clubul de ciclism Mureșul, unde m-am legitimat și eu pentru prima oară.

– Ce ne poți spune despre motivație, având în vedere că faci asta de atâția ani? Cum te motivezi, ce te provoacă?

– Mă motivează evoluția pe care o are sportul acesta în România și faptul că tot mai multă lume înțelege cât de frumos e acest sport. Bineînțeles că pentru mine e o motivație și faptul că merg la multe competiții și nivelul tot mai ridicat al competiției din țară.

Fiecare zi reprezintă o provocare în sine, dar cea mai mare provocare este să reușești să îți  găsești motivația în fiecare zi, săptămână, lună, an, deceniu, etc… (râde)

– Pare a fi mai mult decât o simplă pasiune… 

– Ciclismul, chiar dacă îl faci ca job, nu e ca un simplu job. Dacă nu iubești acest sport, care e în egală măsură suferință și plăcere, atunci nu ai ce căuta prea mult timp în acest domeniu. Partea frumoasă e că în timpul antrenamentelor ajungi de multe ori în locuri noi, la competiții, cunoști oameni noi, mergi în locuri noi, ai multe provocari în timpul unui sezon, deci lucrurile sunt într-o continuă schimbare și găsești mereu ceva inedit în ceea ce pentru mulți pare o rutină zilnică și plictisitoare.

– Nici antrenamentul nu e plictisitor pentru tine? Cum te antrenezi de obicei?

– Antrenamentul pe care îl fac depinde foarte mult de obiectivele mele sau ale echipei. În general, în perioada de iarnă fac antrenamente de forță și anduranță, apoi, pe masură ce se apropie sezonnul competițional, fac și antrenamente mai specific, cu intervale și intensitate mai ridicată. În general, încerc sa fac antrenamentul în prima parte a zilei, iar după aceea mă concentrez pe partea de recuperare.

– Știm că specialitatea ta sunt competițiile de XCO. Ne poți explica de ce?

– Preferatele mele sunt cursele de XCO pentru că sunt mai scurte (1:30h aprox.) și mai intense, iar traseele sunt în general mai tehnice, atât pe urcare, cât și pe coborâre. Dar, în afară de aceste curse, mai particip și la competiții de cross-country marathon și la câteva curse de șosea, când am timp. Mai nou, și la curse de Enduro, care îmi plac pentru că sunt ceva nou pentru mine… A, și pe viitor aș vrea să mai fac câteva curse de ciclocross, care erau printre preferatele mele când eram mai tânăr. Deci pot să zic că îmi plac toate cursele, îmi plac competiția, emoția și imprevizibilul pe care acestea le aduc.

– Vorbești despre preferințele tale de “când erai mai tânăr”, deci consideri că ai ajuns la maturitate, uman și profesional. Cum te-ai descrie, în acest moment al vieții și carierei tale sportive?

– Îmi place să cred că sunt un sportiv cu multă experiență în acest sport. Spun că îmi place să cred asta pentru că nu tot timpul sunt și cel mai matur, din punct de vedere sportiv… Se mai intampla să fac greșeli de începător în ceea ce privește ziua cursei sau chiar cursa în sine, dar sunt de parere că cine crede că știe totul, acela este deja un sportiv depășit. Ciclismul, în sine, și mountain bike-ul, în particular, înseamnă un sport în continuă dezvoltare și trebuie să înveți tehnici noi de antrenament, abordări noi ale curselor și alte detalii de genul acesta ca să fii mereu în top. O particularitate a mountain bike-ului este și capacitatea de a lua decizile cele mai bune în momentele dificile dintr-o cursă. Pe lângă asta, trebuie să ai și niște cunoștințe destul de bune în ale mecanicii. Nu de puține ori, poți să pierzi sau să câștigi o cursă pe fondul unor probleme tehnice la bicicletă.

Ca om, cred că sunt o persoană calmă și cu o capacitate foarte bună de a mă concentra pe un obiectiv clar și important. Cred că unul dintre punctele mele slabe, atât ca sportiv, cât și ca om, e capacitatea mea de a-mi exprima punctele de vedere foarte clar. Uneori mi-e greu să comunic, de fapt să mă fac înțeles foarte clar și ușor.

– Crezi că sportul și-a pus amprenta asupra personalității sau caracterului tău, ca om?

– Da, cred că sportul m-a făcut mai responsabil, dar, pe lângă asta, m-a ajutat mult și să iau unele decizii mai înțelepte și să înțeleg că în viață, ca și în sport, câteodată ești sus, câteodată ești jos. Nu pot să îmi dau seama dacă sportul m-a făcut un om mai bun, pentru că toată viața am făcut sport și nu știu cum aș fi fost dacă nu faceam asta.

– Dar te-ai gândit vreodată să renunți?

– Cred că am avut un astfel de moment în 2012, când am fost bolnav cel puțin jumătate din sezon, iar cealaltă jumătate nu am reușit să am rezultate prea bune și atunci m-am gândit de câteva ori (pe zi) să ma las de tot de sport.

– Ce aștepți de la viitor? Sau care ar fi planurile, pe termen lung și scurt?

– Cel mai important pentru mine este să fiu sănătos și să pot continua cu sportul cât mai mult timp, chiar dacă nu la nivelul cel mai înalt, dar să îl pot practica la nivel cât mai ridicat și cât mai competitiv. Mi-ar plăcea și să pot da mai departe în rândul copiilor și tinerilor din experiența mea ca sportiv, dar deocamdată mă concentrez pe competițiile mele și să am rezultate cât mai bune în viitorul apropiat.  

Obiectivele mele în acest an răman cursele de XCO, iar acum, având în vedere pandemia și restricțiile aplicate de autorități, planurile mele s-au schimbat puțin, având în vedere și mutarea Jocurilor Olimpice în 2021. Așadar, anul acesta mă voi concentra pe cursele care au mai rămas în acest sezon, iar, dacă reușesc să fiu într-o formă bună, sunt multe curse importante pe perioadă scurtă de timp.

– Povestește-ne un pic despre secretele tale din competiții! Nu tehnice, neapărat, dar măcar despre cum îți păstrezi concentrarea, de exemplu.

– În cursele de XCO, nu am avut niciodată vreo problemă în a fi concentrat, pentru că natura cursei în sine te obligă să fii concentrat pe toată durata cursei. O secundă în care nu ești concentrat te poate scoate din joc printr-o căzătură sau o problemă tehnică. În cursele de maraton am întâmpinat această problemă cu lipsa de concentrare mai ales în perioada când merg singur pe traseu, dar în general încerc să stau cu un grup și atunci nu mai am această problemă. Oricum, ești oarecum obligat să te concentrezi, pentru că, pe multe coborâri tehnice sau poteci pe care le parcurgi în viteză mare, dacă îți pierzi concentrarea, îți pui în pericol sănătatea sau chiar viața, așa că treaba e destul de serioasă.

– Fiindcă tot ai vorbit despre grupuri, crezi că e important spiritul de echipă în sportul acesta, unul în esență individual?

– Cu siguranță, este important! O echipă în care te simți bine și care este formată din oameni ce iubesc acest sport te poate ajuta să crești foarte mult ca sportiv și să ajungi la un nivel mai înalt într-un timp mult mai scurt.

– Ce faci după ce obții un premiu sau un rezultat foarte bun?

– Premiul îl cheltuiesc repede, iar cu rezultatul mă mândresc pe Instagram (râde).

– Te-au tentat vreodată alte sporturi?

Prietenii mei spun că mai bine făceam tenis, că se câștigă mai bine, dar eu m-aș vedea mai degrabă făcând surfing la ocean.

– Mulțumim pentru interviu, Lucian, și îți dorim să ajungi să faci și surf la ocean cândva!

Foto din arhiva paginii de Facebook a lui Lucian Logigan

Written by: Irina Comeaga

Leave a Reply